Via Transilvanica, Ziua 62. Pianu de Sus – Sebeş

Foarte frumos la Casa Dives din Pianu de Sus, foarte respectase gazdele dar parcă un pic prea grăbite, e adevărat că au foarte mult de muncă, poate și turiști au devenit mult prea pretențioși, eu simt că îmi doresc însă altceva, şi ce n-aș mai da pentru încă o seară cu nea Nistor și tanti Ioana de la Prisăcina sau cu nea Costică și tanti Dorica de la Fundătura Ponorului sau cu mulți-mulți alții cu toate problemele și trăirile lor!
Eu vreau să-i adresez mulțumiri sincere lui Gabriel Altomi pentru facilitarea accesului în această locație și recomand cu drag Casa Dives tuturor drumeților și turiștilor un pic mai cu pretenții, aici nu aveți de ce să vă plângeți, sigur vă veți simți minunat!
Și, pornesc din nou la drum, și observ că sunt destul de departe de traseu, aseară era noapte, am prilejul de data aceasta să văd localitatea pe timp de zi, ajung în centrul comunei, lumea se întoarce de la biserică, eu trec pe la primărie vorbesc cu oamenii de acolo și când să ies afară mai-mai că dau nas în nas cu o mireasă, mă ia un pic prin surprindere și nu am timp să îi fac și o poză. Dar nu-i nimic, că pe drum după ce trec apa numită Pianu, îl întâlnesc pe câinele cu chip de leu care vrea să fie fotografiat și îi place așa de mult încât până la urmă chiar și adoarme.
Pornesc pe traseul tematic care se suprapune o perioadă cu Via Transilvanica și am prilejul să admir de sus de pe deal peisajele superbe din zare până dincolo de Valea Mureșului spre munții cei îndepărtați. Întrezăresc și Alba-Iulia, dar nu ajung astăzi! Apare în schimb Sebeşul și mult râvnita Râpa Roșie pe care de mult timp doresc să o văd.
La marginea orașului întâlnesc și o turmă de oi și îl cunosc și pe Ionică fără frică pe numele său adevărat Ionică Cândea, un tânăr de 20 de ani, foarte isteț, care acum își ajută părinții dar care se gândește ca pe viitor să facă o mică afacere din această activitate de oierit. Cumva încerc și eu să mă inițiez în aceasta meserie dar nu mă lasă deloc cățelușele Furnica și Panseluța, ele sunt mamă și fiică, și sunt așa de rele și sigur nu vor să le fiu stăpânul lor. Îmi schimb mă împrietenesc la cataramă cu domnișoara alb-negru Tisa, și ea este destul de tânără, probabil când o să fie mare o să fie o uriașă, facem o poză împreună și e clar că ne simpatizăm reciproc.
Apoi, mă apropii cu pași repezi de Casa Frizerului, locul unde mă voi caza în această noapte, și chiar mă închipui cumva, dacă nu m-aș tuns recent, sub aparatul maestrului, sau măcar un retuș pe undeva cu ceva gel, poate?
Dar.. surpriză de proporții, după ce trec pe la Casa cu Lei pentru a-mi pune ștampila, ajung la locația cu pricina, și aici totul e pustiu și închis, nici urmă de viețuitoare, sun de o multitudine de ori și nimic-nimic doar robotul.
Nu mai am răbdare pentru că e și noapte și mai bate și vântul, plec de la această locație și sun la Hotel Clasic și noroc că mai găsesc o cameră liberă, domnișoara de la recepție este foarte amabilă și mai primesc pe deasupra şi o ciorbă gustoasă și am parte și de o ospitalitate maximă.
Feriţi-vă însă de Casa Frizerului din Sebeş, pentru că riscați ori să rămâneți netunși ori să înnoptaţi pe dinafară!