Și afară plouă-plouă și nici măcar nu e trecut de ora nouă, de fapt plouă de aseară în continuu și am mers devreme la culcare că aici nu prea e lumină, și am avut un somn liniștit după palincă bună şi poveşti frumoase şi e greu să uiţi vorbele pline de înțelepciune ale lui nea Gelu înaintea fiecărui păhărel: ,,Cine bea și nu se îmbată, n-are inima curată”.
     Dar noi oricum suntem așa cum trebuie și desigur foarte cuminți de ne mai face tanti Lena și o omletă la cuptor care arată așa de bine și pe deasupra mai este și foarte gustoasă, de nu mă pot abține de mai iau și câteva porții la pachet.
     Mă despart cu greu de acești oameni minunați și părăsesc cumva acest mic colț de rai, dar nu înainte de a trece și pe la schitul de la Măgureni, unde le găsesc pe cele patru măicuțe, care după ce se conving că sunt om de încredere și după ce mă mai pun să le arăt și Carnetul Drumețului ca să fie sigure că nu le mint, mă invită și la o masă bogată și îmi cam pare rău că nu pot mânca tot, dar câțiva struguri de masă tot îi iau cu mine pentru mai târziu.
     Mă pun să le povestesc despre traseul meu, mă urmăresc cu multă atenție, măicuța Paraschiva pare că ar fi șefa lor care își și cere scuze că nu e timp să discutăm mai mult, că este așa de multă treabă de făcut că pe opt e hramul bisericii. În schimb, măicuța Paisia care pare mai tinerică și mai zâmbitoare îmi spune că la Ciungu Mare să fiu mai atent că sunt ursuleți. Îi promit că o să fac liniște, poate reușesc să fac și niște poze.
     Apoi pornesc pe valea apei și tot cobor mult timp până din nou dau de culegătorii de ciuperci, iar o tanti mai guralivă când aude cât amar de kilometri am parcurs eu până acum și mai află că sunt și neînsurat pe deasupra, îmi spune că decât să merg așa de nebun mai bine să îmi caut o femeie. Și o întreb dacă e mai ușor de găsit, și îmi confirmă că da, e mai ușor.
     Îi las cu treaba lor pe oameni și tot merg pe vale și caut vreun acoperiș unde să mă mai odihnesc și eu un pic, dar nimic, până la urmă apare ceva, dar dezamăgire mare, este doar o toaletă. Chiar nu mă așteptam să găsesc așa ceva în inima pădurii!
     Ud fleașcă, încep urcarea spre Ciungu Mare, și tot plouă de nu se mai termină deloc domne’, aproape că încep să am vedenii, mi se pare că tot văd case printre copacii dar când mă apropii nu sunt, întâlnesc și ursuleții măicuței dar se pare că sunt doar în închipuirea mea, în fine până la urmă tot ajung la o casă, foarte frumoasă dealtfel și care nu e alta decât destinația mea din această zi.
     În primă fază îmi anunță prezența cățelușul negru, apoi apare și Nicușor Urîțoiu, om bun și sufletist îmi dau seama de asta de la prima vedere, apoi o cunosc pe mama sa pe tanti Maria, pe soția doamna Anișoara și pe cele două fiice ale lor care luni încep școala.
     Toți sunt așa de atenți cu mine ca să nu îmi lipsească nimic, iar eu sunt așa de plouat dar în același timp sunt așa de bucuros că am privilegiul de a cunoaște o familie așa de frumoasă!

–02 septembrie 2022–