Via Transilvanica, Ziua 49. Poiana – Caransebeș

Poiana, sat frumos mai ales privit de sus de pe deal iar undeva departe Lindenfeld, a fost odată, acum locuit poate doar de fantome!
Urc pe poteca de lângă cimitir, și cumva dezorientat de un câine negru care îmi iese în cale, deviez din traseu și mă pomenesc în altă parte. Mă întorc o tai direct pe câmp şi cu aceasta ocazie îl cunosc pe nea Ghiță Iliescu care este la cosit. Se oprește nițel din lucru, îl întreb de traseu, mă invită la o bere, un pahar de palincă și chiar vrea sa îmi dea și o bucată de halva la pachet. Îl refuz respectuos, povestim facem și poze, schimbăm și numere de telefon și îi promit că data viitoare o să mă cazez la dânsul.
Pornesc mai departe, fac undeva un popas, mai la umbră că e căldură mare și dintr-o dată privind spre cer, nori grei observ și tunete în depărtare și plec repede de acolo dar nu ajung decât până în pădure și începe potop mare, încerc să mă adăpostesc sub niște copaci, o mașină și un tractor vor să mă ia cu ei dar merg în sens invers, îmi scot și umbrela îmi protejez și rucsacul dar intră și un păianjen uriaș ca să se apere de ploaie, îl las și pe el că și el e ființă.
Apoi ploaia mai stă un pic, dar începe iar tot așa de tare, ajung la mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului” și acolo rămân câteva ore. Maicile îmi dă de mâncare și ciorbă și felul doi. Le povestesc despre traseul meu, ele se sperie groaznic de tunete.
Mai spre seară plec mai departe, ajung în Caransebeș și astfel cel mai scurt traseu de doar 9 kilometri ce ar fi trebuit să îl parcurg în doar două ore, ajunge a fi unul de o zi întreagă.
Merg la celebra limonădărie a lui nea Tică aflată în centrul orașului și mă răsfăț cu una de zmeură cu trandafir, delicioasă de-a dreptul, și primesc și o recomandare de cazare la Pensiunea Claudiu aflată în apropiere.
Pe ploaia care nu cedează deloc îl cunosc pe domnul Claudiu un bănățean get-beget care este cu un grup de olteni de la Gorj, mai apare și un neamț care merge cu bicicleta până la Istanbul, și un rudar de la Târgoviște care face lucrări de artă prin țară și împreună ne întindem la o pălincă până aproape de miezul nopții şi reuşim cumva să ne încălzim destul de bine, dar dintr-o dată începe o vijelie așa de puternică încât zburăm cu toții de acolo cu umbelă cu tot, desigur fiecare în camera sa. Și, tot atunci aflu că ploaia o să țină de fapt doar vreo trei patru zile și iau astfel hotărârea să fac o mică pauză și merg acasă, că doar stau aproape!
Via Transilvanica, te părăsesc puțin dar o să mă întorc curând, vreau să mă bucur întru totul de farmecul tău!