Părăsesc ,,Taverna Grădețului” după o noapte de odihnă binefăcătoare în cortul montat special pentru mine și păzit de cei mai simpatici, jucăuşi şi neastâmpăraţi câini, care însă nu s-au lăsat deloc până nu au ros aproape toată noaptea o carapace de broască țestoasă moartă, și eu care credeam că broaștele trăiesc în jur de 1000 ani, dar se pare că timpul trece repede.
Mulțumiri sincere domnului Dorin Iorga și doamnei Monica pentru atenția acordată și cu siguranță pe viitor mulți drumeții de pe Via își vor găsi găzduire aici, chiar și eu sigur voi reveni!
Numai stau nici o clipă pe gânduri și pornesc la drum, pe acea pantă care nu este deloc așa de abruptă cum fusesem anunțat anterior de cunoscători și astfel nu după mult timp ajung în satul Păunești unde o întreb pe o tanti dacă aici în sat există câinii răi și îmi răspunde: de ce întreb, vreau să-i cumpăr? Îi răspund că nu, și îmi continui drumul, dar nu merg prea mult pentru că îmi apare în față Nea Petre cu șareta, pe iapa sa o cheamă Doina, mă invită să urc în căruță și nu îl pot refuza.
Povestim mult, îmi povestește despre oamenii înstăriți din sat, despre faptul că fântânile au început să sece și după cum sunt multi cireși în zonă se mai face și o țuică bună rău! Mie îmi vine o poftă nebună de cireșe încât îmi vine să mă întorc înapoi în timp cu o lună, dar nu am de ales şi rămân totuşi în prezent și astfel nu după multă vreme ajung la Marga, unde mă prinde un aşa teribil potop de ploaie, încât cu chiu cu vai sunt salvat de un tânăr care este cu vacile şi căruia i se face milă de mine şi mă lasă să mă adăpostesc în mașina sa.
Pe băiat îl cheamă Relu și reprezintă satul Marga în Consiliul local al comunei Godeanu. Și cum plouă cu găleata şi nu prea are de gând deloc să se oprească, domn consilier se oferă să-mi găsească și un acoperiș în care să mă adăpostesc temporar.
Încercăm la biserica din sat dar e încuiat, la căminul cultural spune că nu are cheile, apoi vorbește cu un prieten și reușește să mă transbordeze într-o altă mașină dar nu mergem foarte mult pentru că se oprește ploaia, cobor din maşină.. şi deodată am impresia că intru şi ies dintr-o adevărată buclă temporală! Sunt pe marcaj, mă uit pe hartă și descopăr cu stupoare că sunt pe traseul pe care trebuie să îl parcurg mâine, mă aflu foarte aproape de Cireșu dar vin din sens invers! Asta-i culmea dar e bine şi aşa, important e că sunt pe drumul cel bun iar în final mă găsesc acolo unde trebuie!
Ajung în centrul satului întreb de domnul Costin, aflu unde locuiește și nimeresc tocmai la masă și desigur că îmi trăiește şi soacra!
Sunt tratat regește și ospitalitatea este ca la ea acasă, și conversăm așa de mult încât avem impresia că ne cunoaștem deja de-o viață, și apoi nu după mult timp vine și cina și binenţeles că avem și o sărbătorită, și mâncăm tort și îi cântăm ,,La multi ani” și ne simţim aşa de bine şi astfel sub amprenta bucuriei, se încheie una dintre cele mai pline de neprevăzut și interesante zile!
–07 august 2022–
Viața ca o călătorie 
Un gând despre „Via Transilvanica, Ziua 36. Balotești – Cireșu”