Via Transilvanica, Ziua 20. Atia – Lupeni

În sfârșit am prins și ploaie, mă gândeam oare doar timp frumos și cer senin? Și am plecat dis-de-dimineață de la doamna învățătoare și de la domnul Mihai pe o ploaie de mai mare dragul! M-am făcut fleașcă rapid, dar merg înainte, însă doar până la o intersecție unde apare o brișcă, un cal și doi oameni. Mă iau aproape pe sus și mă urcă în căruță și mă salvează câțiva kilometri.
Apoi intru pe un drum pietruit printr-o pădure așa de întunecoasă, încât cred că întâlnirea cu ursul e inevitabilă. Dar muzicuța mea face minuni! Și plouă și iar plouă și îmi vine în minte un cântec pe care îl cânt eu la chitară când mă aflu în jurul focului, și încep să îl fredonez de multe ori, dar numai odată îl înregistrez.
Și e așa de greu de urcat panta și mai și patinez prin noroi dar în sfârșit ajung într-un sat, și atunci vorba cântecului ,,și soarele din nou a răsărit, și eu pe munte iarăși am pornit”. Am hainele ude de storc apă din ele dar numai contează, pentru că eu mă bucur de tot ce se află în jurul meu: pomi, flori, oameni şi totul este așa de viu!
Îl cunosc pe domnul Karoly, îmi cere informații despre traseu şi îmi spune că a fost pe El Camino dar că a mai fost și pe Muntele Athos și la Ierusalim. Îmi mai spune că locuiește la vreo 6 kilometri distanță de sat într-un loc complet izolat şi îmi face şi o invitaţie. Mi-ar fi plăcut să îi fac o vizită, dar nu am timp, trebuie sa ajung la Lupeni.. și chiar ajung destul de repede și după ce mă bucur încă o dată de peisajele ce îmi apar în cale mai la tot pasul, văd și Odorheiul în zare.
Iau legătura și cu gazda mea domnul Eugen, așa îi zic eu, denumirea în limba maghiară mă depășește complet, și îl aștept la un cap de pod aproape de terminarea traseului și stând acolo privind aiurea văd în zare un om cu o pălărie în cap ținându-se de un ciomag, el înaintează pas cu pas și la un moment dat se dezechilibrează și dispare complet într-un șanț destul de adânc. Sar ca ars, alerg și găsesc omul în apă, nu pot să îl ridic dar chem ajutoare, vin patru oameni și îl scot pe om de acolo.
Am înțeles că îl cheamă Lajos și că este bețivul satului, dar eu mă bucur că am făcut o faptă bună!