Experiență de suflet la Parohie, unde după o noapte de odihnă binecuvântată şi un mic dejun la liberă alegere, particip, înainte de plecare, la slujba de duminică ținută de părintele Ioan Titieni de Gledin, şi remarc bogăţia spirituală şi înţelepciunea pe care o împărtăşeşte şi de asemenea harul deosebit în modul de a comunica cu oamenii, cum rar mi-a fost dat să întâlnesc la cineva.
      Aseară am stat la povesti până târziu în noapte, însoţiţi e adevărat şi de un vin de cea mai bună calitate, iar azi dimineață, înainte de a-mi lua la revedere şi a porni la drum, părintele mi-a oferit şi o prescure așa de mare încât pe drum nu am rezistat ispitei de a o împărţi cu aproape toţi câinii întâlniți în cale, care au fost destul de mulți e adevărat, și care tare mult s-au mai bucurat de mărinimia de care am dat dovadă. Şi astfel cu fiecare zi care trece, reuşesc să îmi fac din ce în mai mulţi prieteni din acestia cu patru picioare încât dacă aş reuşi să îi adun pe toţi la un loc, aş deveni cu adevărat o forţă.
      Întâlnesc şi pe prietenii mei norii cu formele lor din ce în ce mai ciudate, care se şi hotărăsc deastfel să mă însoţescă mai tot timpul astăzi, şi chiar nu îmi displace deloc acest fapt. Sunt aşa de fascinat de nori încât mi-aş dori aşa de mult să pot călătorii printre ei. Dar poate altădată!
      Deși traseul de astăzi a fost, poate, cel mai scurt dintre toate, doar 13 kilometri, mie mi s-a părut așa de lung încât la intrarea în Brâncovenești am ajuns rupt de obosit.
      Intru pe uliţa satului, linişte deplină, întâlnesc o blondă, o întreb câte ceva, îmi spune că nu știe românește, apoi dau de alta la fel nimic nici ea, ajung până la urmă la castelul Kemeny unde contele Ianoși Kemeny își avea reședința, și visez că o să defilez printre domnițe, contese, prințese și alte domnișoare de tot felul, dar întâlnesc la intrare doar vreo trei unguroaice foarte frumoase e adevărat, cu care de abia reuşesc să mă înțeleg că doar, nu-i aşa, tare grea mai e limba română, o găsesc şi pe doamna Ildi care o să îmi fie un fel de gazdă, dar cel mai important, am onoarea de al cunoaște pe nepotul contelui, domnul Geza Kemeny, care mă conduce la castelul său, mă serveşte cu un sortiment de bere cum nicăieri nu găseşti în România, iar apoi prin șarmul său deosebit de povestitor mă introduce și mă însoțește într-o fascinantă călătorie prin trecutul istoric al originilor sale.
      Foarte tare experienţa de la Castelul din Brâncoveneşti!

–22 august 2021–